Aş înlocui toate ţigările cu un singur suflet! Şi-aşa fumez prea multe.. Ziua aceasta se lasă destul aşteptată, dar eu ascult, aştept..

Să vezi cât este de importantă.. Om frumos, eşti iubit! Tu doar întoarce-ţi privirea spre iubirea pe care nu o vezi!

“E atât de păcat că nu avem timp decât pentru ură, când viaţa e doar o picătură pură ce separă două lumi. Şi îmi pare rău că nu culegem şi nu dăruim mai multe flori, că nu mai privim cerul, că nu iubim.. noi, cei care atât de puţin timp avem în această lume.

Suntem oameni şi avem nevoie de dragoste. Totuşi am uitat că dragostea se găseşte în orice picătură de rouă, în orice nor rătăcit pe cer, în orice răsărit ori asfinţit roşu de soare, în orice adiere de vânt, în orice petală din flori, în fiecare stea, în toate frunzele cele verzi, în aerul răcoros de dimineaţă, în orice rază de soare, în toată marea şi în fiecare fir de nisip…

Când ai ascultat ultima oară păsările? Când ai privit ultima oară chipul unui copil? Când ai dăruit ultima oară din inimă? Când te-ai bucurat ultima oară de un fluture? Când te-ai întins pe iarbă fără să te gândeşti la nimic? Când te-ai uitat ultima oară la nori pentru că ai simţit că vrei să-i vezi? Când te-ai bucurat ultima oară că trăieşti? Când ţi-ai îmbrăţişat ultima oară prietenii? Când ai privit ultima oară zarea? Când te-ai bucurat ultima oară de ploaie?

Suntem oameni şi avem nevoie de dragoste. Totuşi, mulţi nu o împărtăşim cu ceilalţi de frică să nu se termine. Dacă dragostea ar fi ca mierea dintr-un borcan, s-ar termina atât de repede.. Însă şi borcanul ar fi nesfârşit…

Suntem atât de norocoşi că suntem liberi şi totuşi atât de inconştienţi încât nu cunoaştem adevărata valoare a libertăţii pe care o avem. Suntem atât de norocoşi că putem să iubim, şi totuşi atât de inconştienţi încât nu o facem. Suntem atât de norocoşi că trăim, şi totuşi atât de inconştienţi încât nu ştim să savurăm fiecare picătură pură pe care viaţa ne-o oferă în fiecare zi.

Suntem oameni şi avem nevoie de atât de multă dragoste.. Iar dragostea există peste tot. Trebuie doar să îţi doreşti să o vezi, să o auzi şi să o simţi. Nu ţi-e dor?”

Iubesc fiecare stea de pe cerul tău..

Sunt ceea ce gândesc..

Sunt propriul meu faraon/sclav. De mine depinde propria iubire, în primul rând. Altfel, m-aş consuma până mor încet, încet.. Dar după cum am mai zis, eu n-o să mor. Voi împuşca două conserve deodată. E mai greu, mai ales în ziua de azi, dar ştiu că merită, sau cel puţin va merita..

Ma gândeam azi că dacă ar fi să ajung la gardul viu şi să-l sar, aş vrea s-o fac cu inima curată şi cu zâmbetul pe buze.

Gardurile metalice sunt frumoase,  le apreciez strălucirea doar pe moment, dar nu le sar. Au ţepuşe ascuţite de cele mai multe ori. Mai bine ocolesc.

Alea de lemn le ignor pur si simplu. Sau vin cu toporul.

Sunt consecinţa a ceea ce sunt..

Cred! ..că dacă s-ar realiza căştile care nu sunt percepute tactil de urechi, muzica ar mai face un pas şi ar depăşi 1225 km/h.  :)

Natura este exactă, doar că are nenumărate variabile şi funcţii ce returnează pulsul accelerat al inimii. Deci matematica e-o limită de la originea conştientului uman la originea inconştientului uman..

Dumnezeu=Iubire=1